În inimă port lumina Ta! ! ...
(Vis)



Subit, din aplicație sosit
După timp lung, de misiuni
L-am căutat pe tata, la locul de muncă,
Și spun cinstit,
În gară nu l-am găsit...
Aveam să văd, însă minuni
A imaginii,
Celui ce fusese răstignit! !
Cu un sclipitor halou de lumină
În jurul trupului,
Domnului domnilor
Era cam la ora zero-ntristat,
Într-un întuneric, aproape compact
Mă-ndreptam spre, lăcașul de cult,
Unde se-ntrunea, biserica lângă
Hotel Parc! ! ...
Pe tata l-am găsit înăuntru,
Într-un jilț de lemn,
Discuta cu alt om, despre credință,
Și rugându-se pios,
La poalele crucii, pe care-i Hristos! ...
Și încă câțiva, disparați, rumegând
La vorbele ce le rostea preotul cântând! ...
Și o-ndepărtată rudă, cu-n aer solemn
Dar nedemn,
Rostind aberații, cu-o limbă de lemn,
Am contrazis, ce scosese din gură,
Stătea-ncremenită, lângă masa cu prescură... ,
Lăcaș de cult pentru, cult protestant,
Având spre altar, pe-o cruce pe Domnul
Înălțat...
Lumină puternică, căzu pe sobor
Ca un trăsnet orbind, ochii tuturor.
Lumina-nconjura trupul, lui Isus
Estompând și crucea pe care e pus,
Puternica Lumină surprinzătoare
Îi ascundea față, mâini, trunchi și picioare! ...
Ochii-i impresionau fosforescent
Încât detalii nu se vedeau,
Oricât eram de atent
Parcă tablouri, a doi vechi, Sfinți
Ațîțau la-nchinare, copii și părinți,
Le explicam că cel luminând, între ei
Este Hristosul, Cel născut printre, iudei
Închinare și rugăciuni făcute Lui,
Totul împlinea, mâna Domnului
Sub atenta privire, a Tatălui! ...
În binecuvântările norodului...
Dup-atâta timp necesita,
Familia să-mi văd,
Dar mergeam mai departe, cu imaginea Domnului,
Împreună-n întunericul nopții,
Și cu El ne mândream și-l prezentam
Pe uliți,
Ca un cadru, dreptunghiular,
Ce lumină făcea, evidențiindu-se clar!
Emana supremă siguranță-ntre sfinți
Dându-le mare importanță,
Mă făcea, să-l laud, printre trecători
Cu o plăcere, ce-mi dădea fiori.
Îl înălțam și-L propovăduiam,
Și ca dovadă, îL arătam
Era, un contur omenesc,
Luminat, de un Duh
Coborât să se-arate, din ceruri
Prin văzduh,
Eram fericit și sufletu-mi, reflecta,
Vorba-i blândă, puterea și dragostea Sa! ! ... ,
O fericire cum alta anume, n-ar exista.
Care și moartea parcă o anihila.
Am intrat. într-o casă mare-mpreună.
Și parcă acolo. cu sângele Sfânt.
Isus pe vecie, ne-ampărtășit,
Eram bucuros, de uitam de pământ
Dar erau și unii consumând, tărie
Eu i-ndrumam, să se-oprească
Că pe Domnul Îl provoacă la mînie! ...
Și doar, ascultând Isus,
Se mângâie! ! ...
Câțiva totoieni, autobusul așteptau,
De mine cel, ce le vorbeam, despre Isus,
Se coteau și râdeau! ! ...
Dar fețele lor, se amăgeau,
Apoi fericit împărtășit, bucuros,
În pat m-am, trezit în suflet, cu Hristos
Nu știu dacă-s, un om cucernic,
Dar totul îmi pare, și-acum autentic,
Și iar și iar, Te-aștept să-mi dai har,
Cum mi Te-arăți, mai des sau mai rar! ! . . ,
Trupul Tău, ca un soare, ce strălucește,
Fără cuvinte, mari îmi vorbește,
Și totu-nțeleg, atâta de clar! ! ...
În acea zi acasă, n-am ajuns,
Ci am rămas cu tata și Domnul Isus! ...
Pe tatăl meu, care de ceva timp, a murit
Cu mari dureri, de cancer, chinuit
Pentru prima oară, l-am reîntâlnit, fericit! ! ! ...
Și-s sigur că Isus, ne-a mântuit
Mulțumesc acestui, Rege iudeu,
In Univers Unic Stăpân și Slăvit DUMNEZEU! ! ...
Ruda mea care-ntrecea, măsura
Prin învățătura falsă, ce leza rău Scriptura,
A plecat într-un grup așteptând autobusul de Totoi,
Comentând infatuați, inepții pentru noi,
Hristoase Isuse,
Al nostru Mântuitor
Le pune gurii, un veșnic zăvor! ...
Tu Doamne ceri, lumii pocăință,
Ei râd de Tine și-a mea umilință? ! ...
Singuri își pregătesc răsplata,
Dată de Cel, făcând judecata,
El autentic în vis mi s-a arătat,
Era cu tata,
Și teribil moralul, mi l-a ridicat
Isus Domnul, fie Binecuvântat! ! ! ...
Mare slavă, mărire Ție
Stăpân, Domn Suprem acum
Și-n veșnicie! ...
Port conturul, ce strașnic lumina,
Doamne Isuse, în inima mea! ! !
Te-așteapt-ai, Tăi fii nerăbdători
Isus să revii” să-i faci nemuritori”

Moldovan Pavel
02.08. 2024.
Alba Iulia